“Se simtea inutila si anacronica, o zdreanta veche care incurca locul.”

“- Ti-ai pus vreodata intrebarea de ce evolutia speciilor si-a dat atata osteneala sa ajunga la aceasta infinita diversitate de forme si dimensiuni? Asta ti se pare tot o inutila punere in scena?”

“Se simtea despartita de oameni si de lume, izolata intr-o carapace unde sufletul ei se zvarcolea inutil.Constata pentru intaia oara ca, in realitate, omul ca si toate vietatile pamantului, a fost condamnat sa traiasca singur, fiindca existenta nu e posibila decat in singuratate individuala.”

“Daca pe lume nu exista bine absolut, nu exista nici rau absolut...Binele si raul nu sunt niste lucruri fixe si neclintite, ci isi schimba necontenit locul si pozitia. Un bine se poate transforma in clipa urmatoare intr-un rau si viceversa...Important este sa se mentina un echilibru intre cele doua. Daca balanta se inclina prea mult intr-o parte , e greu sa se mai poata pastra o moralitate. Echilibrul in sine e un lucru bun.”

“...era happy end-ul si sensul, care acum cadeau si se spargeau intr-o mie de particule ascutite.”

“Mireasma fanului uscat si curgerea domoala a apei trezira in el dorinta de a se culca intr-o claie de fan proaspat, intr-un sopron singuratic, departe de autostrazile zgomotoase, in spatele vreunei ferme linistite, sub vreo moara veche de vant, care sa vuiasca lin, cu vuietul anilor ce trec. Ar sta treaz toata noaptea in sopronul acela, ascultand zvoana departata a jivinelor, ganganiilor si copacilor, freamatul si forfota lor marunta.”