“De atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taina si-si misca geana parc-ar zice ca ea stie ceva, ce noi nu stim, ce nimenea nu stie , nici Dumnezeu chiar.”

“Singur, atat de singur ca, de mult uitat-am sa mai fac deosebire intre mine, si-ntre lucruri.”

“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

“Viaţa mea a fost tot ce vrei,câteodată fiară,câteodată floare,câteodată clopot-ce se certa cu cerul.”

“Liniste Atâta linişte-i în jur de-mi pare că audcum se izbesc de geamuri razele de lună.În pieptmi s-a trezit un glas străinşi-un cântec cânta-n mine-un dorce nu-i al meu.Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,cu sânge tânăr înca-n vine,cu patimi mari în sânge,cu soare viu în patimi,vin,vin sa-şi trăiasca mai departeîn noiviaţa netrăita.Atâta linişte-i în jur de-mi pare că audcum se izbesc de geamuri razele de lună.O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cântaşi tu odată peste veacuripe coarde dulci de linişte,pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumatşi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?(1919)”

“Floarea soarelui și-a câștigat forma — privind soarele; omul a ajuns să fie ce e — privind moartea.”

“Oare nu e limpede, pentru toti in afara de mine, ca ma sfarsesc ? Si nu e vorba decat de saptamani, de zile ― poate chiar acum mor. A fost lumina si-acum e intuneric. Am fost aici si-acum plec acolo! Unde ?" Il trecura fiori, respiratia i se opri. Nu auzea decat bataile inimii. "N-am sa mai exist ― si-atunci ce-o sa fie? N-o sa fie nimic. Unde am sa fiu cand n-am sa mai exist? Cum? Chiar moartea? Nu, nu vreau!" Se ridica din pat, vru sa aprinda lumanarea, bajbai cu mainile tremuratoare, scapa lumanarea si sfesnicul pe jos si cazu din nou in pat, pe perna. "De ce ? Totuna e, isi spuse, privind cu ochii deschisi in intuneric. Moartea. Da, moartea. Si nimeni din ei nu stie si nici nu vrea sa stie, si nu le e mila. Ei canta! (auzea ca din departare, de dupa usa, glasuri si refrene.) Lor le e totuna, dar si ei o sa moara. Natangii! Eu mai devreme, ei mai tarziu; dar si ei o sa pateasca la fel. Acum se veselesc. Dobitocii!”