“Singur, atat de singur ca, de mult uitat-am sa mai fac deosebire intre mine, si-ntre lucruri.”

“De atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taina si-si misca geana parc-ar zice ca ea stie ceva, ce noi nu stim, ce nimenea nu stie , nici Dumnezeu chiar.”

“Liniste Atâta linişte-i în jur de-mi pare că audcum se izbesc de geamuri razele de lună.În pieptmi s-a trezit un glas străinşi-un cântec cânta-n mine-un dorce nu-i al meu.Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,cu sânge tânăr înca-n vine,cu patimi mari în sânge,cu soare viu în patimi,vin,vin sa-şi trăiasca mai departeîn noiviaţa netrăita.Atâta linişte-i în jur de-mi pare că audcum se izbesc de geamuri razele de lună.O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cântaşi tu odată peste veacuripe coarde dulci de linişte,pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumatşi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie? Cine ştie?(1919)”

“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

“Viaţa mea a fost tot ce vrei,câteodată fiară,câteodată floare,câteodată clopot-ce se certa cu cerul.”

“Floarea soarelui și-a câștigat forma — privind soarele; omul a ajuns să fie ce e — privind moartea.”

“Se simtea despartita de oameni si de lume, izolata intr-o carapace unde sufletul ei se zvarcolea inutil.Constata pentru intaia oara ca, in realitate, omul ca si toate vietatile pamantului, a fost condamnat sa traiasca singur, fiindca existenta nu e posibila decat in singuratate individuala.”