“Viaţa mea a fost tot ce vrei,câteodată fiară,câteodată floare,câteodată clopot-ce se certa cu cerul.”

“Există câteodată în viaţa unui om o nevoie imperioasă de a fi sincer până la cruzime...”

“Ţin locul unei pietre din pavaj,Am ajuns aiciPrintr-o regretabilă confuzie.Au trecut peste mineMaşini mici,Autocamioane,TancuriŞi tot felul de picioare.Am simţit soarele până la osii,Şi lunaPe la miezul nopţii.Norii mă apasă cu umbra lor,De evenimente greleŞi importante Am făcut bătături.Şi cu toate că-mi suportCu destul stoicismSoarta mea de granit,Câteodată mă pomenesc urlând :Circulaţi numai pe partea carosabilăA sufletului meu,Barbarilor!”

“Eu cred că deocamdată zidurile astea frumoase, hainele oamenilor, zâmbetul şi glumele lor sunt în realitate un fel de feţe ale tăcerii. La aceştia, istoria, viaţa, tot ce vrei se află dincolo de ele.”

“Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.”

“tot ce cu mare poftă iubim,acéia cu mare lesnire crédem”