“Idealismul și violența sunt două fețe inseparabile ale legionarismului, ceea ce pare derutant, unii continuând și astăzi să vadă doar „puritatea” proiectului, iar alții, dimpotrivă, strict dezlănțuirea criminală.”

“Cuvintele sunt poduri de legătură, poduri ce leagă și unifică și, de aceea, într-o biografie alcătuită din cuvinte, totul e foarte bine ordonat, logic si coerent. Dar viața nu-i făcută din cuvinte de legătuă. Ceea ce există sunt doar întâmplările, iar întâmplările nu fac decât să ne îndepărteze unii de alții. O împrejurare urmeaza alteia, și nu ne mai întâlnim niciodată.”

“Oamenii sunt făcuți să se chinuie unii pe alții.”

“Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sunt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. (. . .) El te omoară fără să te atingă, fără să te vadă și fără să te urască...”

“Călătoria pare să fie destul de lungă. Tânărul pare să se fi îmbarcat în trenul lui Auguste Compte, să fi trecut prin stația teologiei, a cărei deviză era: „Da! Crede și nu cerceta” pentru a poposi și a scormoni acum în tărâmurile metafizicii a cărei deviză este: „Nu!”, iar în depărtare se întrezărește realismul, pe al cărui frontispiciu stă scris: „Deschide ochii și întdrăznește!”.”

“Sunt o persoană importantă. Dacă ajungi să mă cunoști, vei vedea ce persoană importantă sunt. Uită-te în ochii mei! Sărută-mă și vei vedea ce persoană importantă sunt!”