“Regele Carol II a avut, aproape în egală măsură, mari calități și mari defecte. Motive pentru a fi admirat și hulit. Din păcate, domnia i s-a sfârșit prost, în condiții tragice pentru țară, așa că imaginea lui în posteritate a rămas mai curând defavorabilă.”

“Deriva clasică a oricărei utopii: o ordine utopică n-are cum fi decât impusă, ceea ce înseamnă violență și teroare.”

“Idealismul și violența sunt două fețe inseparabile ale legionarismului, ceea ce pare derutant, unii continuând și astăzi să vadă doar „puritatea” proiectului, iar alții, dimpotrivă, strict dezlănțuirea criminală.”

“Românii nu se implică, românii în loc de soluţii colective, caută mici rezolvări individuale şi atunci nimic fundamental nu se rezolvă, iar tensiunile, fără încetare se acumulează.”

“Cum au putut atâtea spirite alese să fie atrase de o mișcare criminală e o întrebare nelalocul ei. „Spiritele alese” au fost atrase de idealismul mișcării, idealism care, în exces, a condus pe de altă parte la o barbarie fără margini.”

“Până și lectura are o funcție mitologică, nu numai pentru că înlocuiește rostirea miturilor în societățile arhaice și literatura orală, care se mai păstrează în comunitățile rurale din Europa, ci mai ales pentru că îi permite omului midern o „ieșire din timp”, asemănătoare cu cea înlesnită de mituri (...) omul modern este proiectat, prin lectură, în afara duratei sale personale și integrat altor ritmuri, trăind într-o altă „istorie”.”

“Mă transport în cer, pun aripi umerilor mei și părăsesc pământul, pentru ca să mă dau cu totul umbrelor divine — visuri care mă poartă din lume-n lume și mă izbesc din gândire în gândire. Mor pentru pământ, ca să trăiesc în cer.”