“Morala constituie pentru arta o primejdie pe care multi o subestimeaza, arta se apropie mai mult de natura, prin cruzimea ei infantila, decat morala, care e creatia spiritului uman matur, impins de nevoia de a pune ordine in viata afectiva si de a tine in frau instinctele. Uneori, ea devine necrutatoare,tinzand la suprimarea totala a instinctelor, ca si cand fara ele fiinta umana ar putea supravietui.”

“Învesmântate în acest sentiment al extazului, arzând de o adânca semnificatie divina si filozofica, viziunile lui Hildegard au contribuit la îndrumarea ei catre o viata închinata sfinteniei si misticismului. Sunt un exemplu unic pentru felul în care un eveniment fiziologic, banal, neplacut sau lipsit de sens pentru majoritatea oamenilor, poate deveni, Într-o constiinta privilegiata, substratul unei supreme inspiratii extatice. Pentru a gasi o paralela potrivita, trebuie sa ne întoarcem la Dostoievski, care traia uneori aure epileptice extatice carora le acorda o semnificatie importanta: Exista momente, care nu dureaza decât cinci sau sase secunde, când simti prezenta armoniei vesnice [...] un lucru formidabil e limpezimea teribila cu care se manifesta si încântarea de care te umplu. Daca aceasta stare ar tine mai mult de cinci secunde, sufletul n-ar putea-o îndura si ar trebui sa dispara. În decursul acestor cinci secunde traiesc o întreaga existenta omeneasca, iar pentru asta mi-as da viata fara sa-mi treaca prin minte ca platesc prea scump ...”

“Jean Granier a remarcat ca Nietzsche opune darwinismului doua observatii:1) formele inferioare sunt incapabile de a produce forme superioare;2) cei mediocri si slabi castiga in general the stuggle for life.Sa investigam pentru inceput a doua observatie. «La fel ca la toate celelalte specii animale, si in cazul omului exista un surplus de ratati, bolnavi, degenerati, infirmi, insi haraziti suferintei; si printre oameni reusitele constituie intotdeauna exceptia, si chiar o exceptie rara. Cu cat tipul uman care il reprezinta pe un om este de un grad mai inalt cu atat mai mare este imposibilitatea reusitei sale. Religiile [...] apar printre cauzele principale care au contribuit la mentinerea tipului om pe o treapta inferioara de dezvoltare - ele au conservat prea multi dintre acei care trebuiau sa piara».Cei mediocri si cei slabi sunt mai angrenati, mai implicati in viata, pentru ca sunt mai aproape de imediatul biologic. Spiritualizarea si subtilizarea excesiva duc la un dezacord frapant intre viata si intelect, pe de o parte, si intre exceptie si norma pe de alta. Norma si imediatul biologic dicteaza. Astfel, cei slabi («cei dezavantajati») castiga, fiind inserati intr-un context pe care nu vor sa-l schimbe si care il accepta, fara eforturi. Pe cand omul exceptional este imediat deconspirat drept un organism cancerigen si evacuat cat mai este vreme, pentru ca inteligenta sa actioneaza ca o mutatie. Din punct de vedere socio-psihologic, Nietzsche are dreptate: cei inteligenti esueaza datorita lipsei de motivatie; ei sunt incadrati intr-o schema, a carei banalitate si lipsa de profunzime ii plictiseste.”

“Dar o pastra in amintire, in zilele urmatoare, era mai mult decat o amintire, era un soi de sentiment al prezentei ireale si persistente a acelei femei. I se parea ca luase cu el o parte din ea, imaginea corpului ei pastrata in ochii lui si savoarea fiintei ei morale pastrata in inima lui. Ramasese cu obsesia chipului ei, asa cum se intampla, uneori, cand petreci ceasuri intregi pline de incantare alaturi de cineva. S-ar zice ca te afli sub vraja unui famec ciudat, intim, nelamurit, tulburator si subtil pentru ca este plin de mister.”

“Ma intereseaza decupajul, ca in cazul fotografiei. De ce e fotografia arta? Pentru ca, din realitatea pe care o stim cu totii, se decupeaza o chestie semnificativa. Cam asta fac si eu, decupand bucati semnificative din realitate, pe care le asamblez in asa fel incat sa spuna ceea ce vreau eu. Fictionalizez, bineinteles, mai adaug si un sos, nu las bucatile de carne macra. Pe de o parte, feliile de realitate sunt trecute prin subiectivitatea mea, sunt repovestite. Dupa prelucrarea aceasta, le mai adaug si sosul care sa le faca apetisante din punct de vedere literar.”

“Da, as face o arta a neputintelor, o arta a impotentelor, a inapetentelor si, daca s-ar putea, o arta a starii pe loc. (...) Ma obsedeaza ideea de a gasi virtuti in situatiile nenorocite in care te aduc evenimentele. Nemaiavind puterea tineretii, acum te lafai in neputinta, te asezi intr-o pozitie de satisfactie si zici: "A, asta-i un cistig!" Esti neputincios fizic si poti vorbi sau poti ride de neputinta.”