“O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.”
In this quote by Marin Sorescu, the speaker describes a gradual progression from physical actions, such as swimming on their stomach or back, to more abstract concepts like a soul or a sigh. This progression can be interpreted as a metaphor for life's journey, starting with simple, concrete experiences and gradually delving deeper into the complexities of existence. Ultimately, the speaker emerges from this journey onto the shore, representing a sense of completion or arrival. This quote captures the poetic and introspective nature of Sorescu's work, inviting readers to contemplate the layers of meaning within seemingly mundane actions.
Marin Sorescu's poetic imagery in this quote captures the journey of self-exploration and endurance, pushing oneself to the limits before finally reaching a sense of completion. This idea can be seen as a metaphor for the challenges and struggles we face in our own lives, where we must navigate through different stages of difficulty and introspection before finding a sense of resolution or understanding. Sorescu's words remind us of the importance of perseverance and resilience in overcoming obstacles and reaching our goals.
Marin Sorescu's quote exemplifies the idea of persistence and resilience in the face of challenges. The speaker describes their determination to keep swimming until they reach safety, using vivid imagery to convey the gradual progression towards their goal. This powerful metaphor can be applied to various situations where one must persevere despite difficult circumstances.
Marin Sorescu's evocative poem "O să înot pe burtă..." conveys a sense of perseverance and endurance in the face of challenges. As you reflect on these lines, consider the following questions:
“Si-apoi, se gândi batrânul, toata lumea omoara pe toata lumea într-un fel sau altul. Pescuitul ma omoara în aceeasi masura în care ma tine în viata.”
“Nici nu se obosise să o dezbrace, doar să-i dezgolească acea parte a corpului ei pe care o folosea, de parcă era o păpuşă gonflabilă furată dintr-un galantar, pătrunsă până se rupea şi apoi aruncată.”
“Aș fi vrut să fiu un copac sau să am puterea să las viața să-mi crească singură de undeva din burtă sau de sub coaste și să se răspândească apoi prin mâini și prin picioare,prin gât și prin fiecare fir de păr,în orice direcție ar fi vrut ea,ca un trandafir care se cațără pe o casă.Așa aș vrea să mă cațăr pe lume.”
“Tot ceea ce ne depăşeşte azi într-o zi va fi un lucru pe înţelesul tuturor, obişnuit.”
“Am încercat într-o mare tăcere şi într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe deoameni şi aproape de mine, o senzaţie de tumult nesfîrşit, în care lumea, ca un torentirezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent şi insesizabil.Închizînd ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-unelan torenţial, de un farmec indefinibil şi de un avînt impetuos, curgînd apoi din mine înforme şi înălţări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simţit atuncinu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esenţa misterioasă a destinului uman,dar şi cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătăţii.”