“O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.”
Explore This Quote Further
Analysis of Quote from Marin Sorescu
In this quote by Marin Sorescu, the speaker describes a gradual progression from physical actions, such as swimming on their stomach or back, to more abstract concepts like a soul or a sigh. This progression can be interpreted as a metaphor for life's journey, starting with simple, concrete experiences and gradually delving deeper into the complexities of existence. Ultimately, the speaker emerges from this journey onto the shore, representing a sense of completion or arrival. This quote captures the poetic and introspective nature of Sorescu's work, inviting readers to contemplate the layers of meaning within seemingly mundane actions.
Modern Relevance:
Marin Sorescu's poetic imagery in this quote captures the journey of self-exploration and endurance, pushing oneself to the limits before finally reaching a sense of completion. This idea can be seen as a metaphor for the challenges and struggles we face in our own lives, where we must navigate through different stages of difficulty and introspection before finding a sense of resolution or understanding. Sorescu's words remind us of the importance of perseverance and resilience in overcoming obstacles and reaching our goals.
Examples of Usage
Marin Sorescu's quote exemplifies the idea of persistence and resilience in the face of challenges. The speaker describes their determination to keep swimming until they reach safety, using vivid imagery to convey the gradual progression towards their goal. This powerful metaphor can be applied to various situations where one must persevere despite difficult circumstances.
Reflection Questions:
Marin Sorescu's evocative poem "O să înot pe burtă..." conveys a sense of perseverance and endurance in the face of challenges. As you reflect on these lines, consider the following questions:
- How does the imagery of swimming in progressively smaller and more intangible forms impact your understanding of the speaker's journey?
- What emotions or themes resonate with you as you read about the speaker's determination to reach the shore?
- In what ways does this poem speak to the idea of resilience and the importance of pushing forward, even in difficult circumstances?
- How does Sorescu's use of language and symbolism contribute to the overall message of the poem?
- How might the symbolic journey described in the poem relate to your own experiences of overcoming obstacles or facing challenges in your life?
Similar quotes
“Si-apoi, se gândi batrânul, toata lumea omoara pe toata lumea într-un fel sau altul. Pescuitul ma omoara în aceeasi masura în care ma tine în viata.”
“Doctore, simt ceva mortalAici în regiunea fiinţei mele,Mă dor toate organele,Ziua mă doare soarele,Iar noaptea luna şi stelele.Mi s-a pus un junghi în norul de pe cerPe care până atunci nici nu-l observasemŞi mă trezesc în fiecare dimineaţăCu o senzaţie de iarnă.Degeaba am luat tot felul de medicamente,Am urât şi am iubit, am învăţat să citescŞi chiar am citit nişte cărţi,Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,Am fost bun şi am fost frumos...Toate acestea n-au avut nici un efect, doctoreŞi-am cheltuit pe ele o groază de ani.Cred că m-am îmbolnăvit de moarte Într-o ziCând m-am născut.”
“Nici nu se obosise să o dezbrace, doar să-i dezgolească acea parte a corpului ei pe care o folosea, de parcă era o păpuşă gonflabilă furată dintr-un galantar, pătrunsă până se rupea şi apoi aruncată.”
“Aș fi vrut să fiu un copac sau să am puterea să las viața să-mi crească singură de undeva din burtă sau de sub coaste și să se răspândească apoi prin mâini și prin picioare,prin gât și prin fiecare fir de păr,în orice direcție ar fi vrut ea,ca un trandafir care se cațără pe o casă.Așa aș vrea să mă cațăr pe lume.”
“Tot ceea ce ne depăşeşte azi într-o zi va fi un lucru pe înţelesul tuturor, obişnuit.”
“Am încercat într-o mare tăcere şi într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe deoameni şi aproape de mine, o senzaţie de tumult nesfîrşit, în care lumea, ca un torentirezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent şi insesizabil.Închizînd ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-unelan torenţial, de un farmec indefinibil şi de un avînt impetuos, curgînd apoi din mine înforme şi înălţări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simţit atuncinu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esenţa misterioasă a destinului uman,dar şi cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătăţii.”