“Ce viclesug, ce forta si ce geniu, stapan ingrat, m-ar duce iar la tine, chip milostiv ce-n inima porti moarte?”

“Cel ce iubirea-si ia drept arma, frange destin si ura, forta si mizerii.”

“Din ce e farmec si vremelnicie si indurare, raul meu se naste.”

“si zi de zi, mahnindu-l viitorul, la gandul mortii tresarind exulta si intre teama si nadejde tine pe cai imaginare sa-si ia zborul.”

“Cruzimea n-are rost unde-i iubire si nici puterea unde-i umilinta; blandetea-nvinge orice-mpotrivire, ca veseli orice suferinta.”

“Iar razbunarea e aceasta: intrucat noi l-am ucis pe el, el asa mort cum este ne-a luat lumina si cu ochii inchisi i-a inchis pe-ai nostri, care nu mai stralucesc deasupra pamantului.”

“Se duc genii si durere, mor cuvinte si placere, generatii sub tacere, fum in vant, sub soare umbra.”