“Iar razbunarea e aceasta: intrucat noi l-am ucis pe el, el asa mort cum este ne-a luat lumina si cu ochii inchisi i-a inchis pe-ai nostri, care nu mai stralucesc deasupra pamantului.”

“...ei, daca asa s-ar fi intamplat lucrurile, va asigur ca mi-asi fi scos palaria si asi fi zis: domnule, este o lege! Daca e buna, daca e rea, nu discutam acum! buna sau rea, e pentru toata lumea si daca tu, care ai facut-o, o s-o simti si tu pe coaja ta ca e rea, o sa te grabesti cat mai repede s-o schimbi. Da, dar tu vii si nu respecti legea, il iai tot pe ala lovitu si-l judeci, iar pe ala care a lovit stai cu el in sedinta...”

“Când ai de facut o lucrare, nu te gândi mereu la întregimea ei; executa fragmentul pe care-l ai în fata, si când ai terminat cu el, mergi mai departe”

“Ce-i vom raspunde oarbei care se plange in poezia lui Rilke: «nu mai pot trai asa cu cerul pe mine»? Oare am mangaia-o de i-am spune ca nu mai putem trai cu pamantul sub noi?”

“Dar viitorul este cu atât mai misterios cu cât suntem mai convinşi că-l putem construi noi înşine. El are culori pestriţe şi schimbătoare, ca pasărea paradisului. Măsura în care-l putem modela este o problemă de libertate, iar astăzi, în faţa micului număr de ani care-mi mai stau în faţă, îmi spun că libertatea şi sensul pe care i-l dăm se află totdeauna în centrul vieţii noastre.”

“[...]. Ea poare ca nici nu isi da seama, dar i-a rupt viata in doua. L-a spintecat, asa cum fulgerul despica un copac. Din el n-a mai ramas decat trunchiul, drept si bine infipt in pamant, trunchiul retezat pe care a crescut muschiul, in care si-ai facut pasarile cuib, dar care n-a mai putut sa renasca. Pana cand si radacinile au putrezit si s-au prabusit, inaltand spre cerul care l-a pedepsit o adunatura de lemne rasucite.”