“― Acum, de fapt, nici nu mă mai interesează filmul. ― De ce?― Pentru că începe filmul... nostru.”

“În orice caz, eu poate nu eram sigur de ceea ce mă interesează cu adevărat, dar ştiam precis ceea ce nu mă interesează.”

“Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit.”

“Uneori îmi pare direct comic că am putut să scriu Schimbarea la faţă; — nu mă mai interesează; în afară de poezie, metafizică şi mistică nimic n-are nici o valoare. Orice participare la frămîntări temporale e timp pierdut şi risipire inutilă. Lucrurile acestea le-am priceput prea tîrziu din păcate, dar mă consolez de a le fi priceput măcar acum. Un om, dacă vrea să păstreze o demnitate spirituală oarecare, trebuie să uite calitatea lui de contemporan. Ce departe eram acum de ştiam acestea la 20 de ani.”

“- Şi-mi pare rău pentru faza aceea. De fapt nu chiar, pentru că a căzut din senin. Bine, nu în întregime, din moment ce am simţit ceva pentru el când mă aflam sub capotă.- Capotă? Poftim...Aaa, maşina. Doamne numai cineva care te cunoaşte de-o viaţă ar putea înţelege jumătate din ceea ce spui.”

“- Ştii, de fapt nu de necunoscut mă tem, ci de fapul că voi pierde toate câte le cunosc.”