“Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată, și totuși... am plecat.”
Explore This Quote Further
Analysis of Quote by Mihail Drumeş
In this quote, Mihail Drumeş reflects on the complex emotions surrounding leaving a place or situation. The repetition of the action of staying juxtaposed with the decision to ultimately leave emphasizes the internal struggle involved in making the choice to depart. The conflicting feelings of loyalty and the need for change are evident in the speaker's words. This quote speaks to the theme of indecision and inner conflict that many people face when making difficult choices.
Reflections on Choices and Regrets
This quote by Mihail Drumeş speaks to the complex nature of decision-making and the potential for regret that can accompany our choices. In a modern context, it serves as a reminder of the importance of reflecting on our actions and considering the potential consequences before making a decision. This introspective approach can help us avoid unnecessary regrets in the future.
Quote by Mihail Drumeş
The Romanian writer Mihail Drumeş reflects upon the complexities of decision-making in this poignant quote.
Reflection Questions
This quote by Mihail Drumeş highlights the conflicting emotions of staying and leaving a situation. Reflecting on this quote, consider the following questions:
- Have you ever been in a situation where you were torn between staying and leaving? How did you eventually make your decision?
- What factors influenced your decision to stay or leave? Were they internal or external factors?
- How do you feel about the idea of staying in a difficult situation multiple times, only to leave once? Do you think there is value in persistence, or is it sometimes better to move on?
- How can you apply the lessons from this quote to your own life and decision-making processes?
Similar quotes
“Există câteodată în viaţa unui om o nevoie imperioasă de a fi sincer până la cruzime...”
“Nu mă preocupă emoţia estetică, nici morala, nici mesajul generos. Nu fac literatură, ci aştern în aceste file o mare pasiune care altfel ar fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară.”
“Femeile învinse de viaţă au uneori o sete nebună de a cădea tot mai jos, chiar simt o voluptate de a-şi distruge ce a mai rămas curat în ele.”
“E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decît jumătate iubire. Chiar mai puţin decît atît. Dacă te sărutam o dată, îmi întorceai zece sărutări la loc şi nu eram lacomă după ele pentru că mi le dădeai din belşug. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cînd nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce înseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineînţeles, şi eu.”
“Aveam nevoie de...o odihnă pe care nu ţi-o dă altcineva decât moartea. Căci de atâtea ori viaţa e mult mai grea decât moartea.”
“N-am avut niciodată voluptatea inconştientă a omului sănătos, nici optimismul simplist al celui care scrie pe apă erezînd că face o operă durabilă. Ceva în maşinăria subtilă a fiinţei mele a fost dereglat în permanenţă, poate chiar din copilăria mea tristă cînd duceam morţii închipuiţi la cimitir, ori poate încă de la naştere cînd mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viaţa bunicului... În orice caz numai dragostea şi creaţia fac viaţa vrednică de a fi trăită şi, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămînă generaţiilor viitoare, dar am avut dragostea...”