“Aș fi rămas de o sută de ori și aș fi plecat o singură dată, și totuși... am plecat.”
Analysis of Quote by Mihail Drumeş
In this quote, Mihail Drumeş reflects on the complex emotions surrounding leaving a place or situation. The repetition of the action of staying juxtaposed with the decision to ultimately leave emphasizes the internal struggle involved in making the choice to depart. The conflicting feelings of loyalty and the need for change are evident in the speaker's words. This quote speaks to the theme of indecision and inner conflict that many people face when making difficult choices.
Reflections on Choices and Regrets
This quote by Mihail Drumeş speaks to the complex nature of decision-making and the potential for regret that can accompany our choices. In a modern context, it serves as a reminder of the importance of reflecting on our actions and considering the potential consequences before making a decision. This introspective approach can help us avoid unnecessary regrets in the future.
Quote by Mihail Drumeş
The Romanian writer Mihail Drumeş reflects upon the complexities of decision-making in this poignant quote.
Reflection Questions
This quote by Mihail Drumeş highlights the conflicting emotions of staying and leaving a situation. Reflecting on this quote, consider the following questions:
- Have you ever been in a situation where you were torn between staying and leaving? How did you eventually make your decision?
- What factors influenced your decision to stay or leave? Were they internal or external factors?
- How do you feel about the idea of staying in a difficult situation multiple times, only to leave once? Do you think there is value in persistence, or is it sometimes better to move on?
- How can you apply the lessons from this quote to your own life and decision-making processes?
Similar quotes
“Aș fi vrut să fiu un copac sau să am puterea să las viața să-mi crească singură de undeva din burtă sau de sub coaste și să se răspândească apoi prin mâini și prin picioare,prin gât și prin fiecare fir de păr,în orice direcție ar fi vrut ea,ca un trandafir care se cațără pe o casă.Așa aș vrea să mă cațăr pe lume.”
“Oamenii treceau pe trotuarul de deasupra. Mă priveau ca și cum aș fi fost nebună. Un pescăruș patrula pe autostradă. Mă privea ca și cum aș fi fost nebună.”
“„Aș accepta ca pe o ligatură eliberatoare acuzația de a-mi fi sacrificat hoarda de trupuri fără drept să le posed cîndva puteau perfecte să fie și ale lui Dumnezeu ”(Critica Poieticii Pure)”
“- Nu se poate să nu te mai văd, Diana. - De ce? am întrebat, curioasă și ironică. - Nu știu... ești altfel. N-aș putea să-ți spun cum ești. Nu m-aș pricepe. Îmi placi cum nu mi-a mai plăcut nimeni. Ești singura fată lângă care nu mă plictisesc. Poate că te iubesc... nu știu. N-am mai iubit niciodată. Și nu vreau să folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg. Am avut câteva întâlniri cu fete... Aș fi vrut să întâlnesc o femeie. Înțelegi? Tu ești și femeie, și fată, și fetiță... și copil...”
“De câte ori auzea de o femeie care și-a lăsat bărbatul pentru altul, mama-ntreba: <> Problema pentru mine n-ar fi să mă despart de cineva. De când m-am desparțit de tine, consider bărbații posibili din viața mea ca pe-o excursie, ca pe-o vacanță. O excursie, o vacanță pot fi frumoase, de neuitat, dar nu sunt un stâlp pe care să-ți sprijini existența.”