“- Vreau să-ţi intru în sânge, pricepi?”

“- Spune-mi ce-ţi doreşti. El o prinse de încheieturi, apoi îşi trecu degetele printre ale ei.- Vreau o viaţă alături de tine, şi-o să împrumut cuvintele lui Jack şi Del acum - într-un fel. Vreau să încep acea viaţă, fiindcă tu eşti Parker. Tu eşti acea viaţă, eşti totul. Vreau ca povestea noastră să devină adevărată. Vreau - şi de data asta cuvintele îmi aparţin în întregime -, vreau să-ţi fac promisiuni şi vreau să le indeplinesc. Te iubesc şi vreau să-ţi promit că o să te iubesc tot restul vieţii mele.”

“Dar vreau să-ţi spun că eu te-am iertat.Cândva ai să înţelegi ce vreau să spun. Ce spun acum. Eu te-am iertat!”

“Vei fi iubit în ziua în care vei putea să-ţi arăţi slăbiciunile fără ca celălalt să se folosească de asta pentru a-şi spori puterea.”

“Rusanda e încă un copil, şi copila care-ţi place mai trebuie să ţi-o creşti, dacă vrei gospodină în casă, zic bătrînii. A creşte o fată înseamnă în primul rînd a o dăscăli.”

“eu vreau să ştiu ce e acolo în întuneric, în ascunzişu care-l deosebeşte pe om de bou. Că omu iubeşte stânjeneii şi bou mănâncă iarbă. Fiecare om, camarade, şi fiecare femeie, părerea mea, are o cutie secretă. Acolo e sufletu şi moartea. Pui mereu pe fundu casetei sau între pereţii ei, care-s făcuţi din foiţă de carne, şi nu scoţi, pentru că ţi-e frică să dai la iveală. Eu am vrut să văd ce e înăuntru, ia să scot eu, zic, să pun pe masă, fapt cu fapt, să înşir toate porcăriile, să scuip pe ele şi să torn în locul lor lapte dulce. Nu s-a putut, nu-ţi dă mâna să scoţi. Fiinţa omului e cea mai prefăcută şi e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi şi-ţi spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curaţi, fiindcă n-au avut timp să se strice, da le vine rându şi lor...”