“Mona, tu eşti un animal de lux. Eşti făcută din puţin parfum, din multă lene, din oarecare fantezie.”

“Sa fugi de tine o zi, doua, douazeci nu e usor, dar nici imposibil. Faci matematici sau marxism ca S.T.H., faci sionism ca Winkler, citesti carti ca mine, umbli dupa femei sau joci sah, sau te dai cu capul de pereti. Dar intr-o zi, intr-un minut de neatentie, te intalnesti cu tine insuti la un colt de suflet, cum te-ai intalni la un colt de strada cu un creditor de care te-ai ferit zadarnic. Dai ochii cu tine si atunci intelegi cat de inutile sunt toate evadarile din aceasta inchisoare fara ziduri, fara porti si fara gratii, din aceasta inchisoare care este insasi viata ta.”

“Hai să ne întoarcem! ― Eşti nebună? Judeci marea după o bucăţică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ţi degetul cel mic ar spune că eşti urîtă? Stai, ia uită-te acum...”

“Pe cand eu, cat am avut de suferit! De ce a trebuit sa sufar atata din pricina dragostei?”

“Ne ajunsese din urmă oboseala fericirii?”

“După un timp, s-a furişat pe poarta inimilor noastre fiinţa unui vals făcut numai din farmec şi nostalgie.”

“― Eşti o întruchipare sau exişti cu adevărat?”