“Înțelegi , Sașa , am trăit într-un fel de înstrăinare față de viață. Între mine și lume, ca un gard, s-au ridicat literele.”

“Tinerețea - plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile de lumini și umbre ale pădurilor, cu întârzieri neprevăzute și binevenite, cu gândul la bucuria drumului de mâine. Și după câțiva ani, care trec ca un fulger, alunecarea vertiginoasă, fără putință de oprire, între maluri uniforme, într-o lumină sură și rece de toamnă, spre apropiata prăpastie...”

“Am încercat într-o mare tăcere şi într-o mare singurătate, în mijlocul naturii, departe deoameni şi aproape de mine, o senzaţie de tumult nesfîrşit, în care lumea, ca un torentirezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent şi insesizabil.Închizînd ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-unelan torenţial, de un farmec indefinibil şi de un avînt impetuos, curgînd apoi din mine înforme şi înălţări de valuri, ca în visurile de înec de o groază voluptuoasă. Am simţit atuncinu numai cum un om poate trăi, în anumite clipe, toată esenţa misterioasă a destinului uman,dar şi cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbită în extazurile singurătăţii.”

“Fotbalul a început în Insulă,ca o bătălie între două jumătăți de oraș,grămezi uriașe,ca la rugby,când toți încercă să îndepărteze mingea de câlți spre casele "celorlalți",cât mai departe de casele lor...Olandezii au moștenit și ei gustul pentru fotbalul-încăierare...La fel,danezii...Sigur că între timp moravurile s-au mai limpezit,dar engezii au ramas cu gustul încăierării,mutând grămezile în tribună,unde se înfruntă suporterii,dupa ce va fi curs și ultima picatură de whisky din sticlele îndrepate spre cer ca trompetele...”

“Tot așa cum galbenul este intotdeauna asociat cu lumina, se poate spune și că albastrul aduce cu el și un principiu al întunericului. Această culoare are un efect special și aproape indescriptibil asupra ochiului. Pe scara culorilor este una puternică, însă de partea negativă, și la maximum de puritate este, cum s-ar zice, o negație stimulatoare. Aspectul său este deci un fel de contradicție între excitație și calm.”

“Între eroare și prostie se poate observa un soi de înrudire și chiar o complicitate secretă pe care nimic, de-a lungul timpului, n-a izbutit s-o înlăture.”