“Numai că arca mea nu este din lemn,ci din cuvinte.”

“Așadar, cine sunt eu? Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decât să mă decupeze în diapozitive subțiri. În momente diferite, după ele, am personalități diferite. Interiorul nostru nu e însă un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine. Exist pentru că mă caut pe mine însumi. Nu mă caut ca să mă găsesc: faptul că mă caut pe mine însumi este semnul că deja m-am găsit.”

“Până și lectura are o funcție mitologică, nu numai pentru că înlocuiește rostirea miturilor în societățile arhaice și literatura orală, care se mai păstrează în comunitățile rurale din Europa, ci mai ales pentru că îi permite omului midern o „ieșire din timp”, asemănătoare cu cea înlesnită de mituri (...) omul modern este proiectat, prin lectură, în afara duratei sale personale și integrat altor ritmuri, trăind într-o altă „istorie”.”

“Sunt orb. N-o ştiu întotdeauna, doar uneori. Apoi însă mă întreb din nou dacă poveştile pe care mi le pot imagina nu sunt totuşi viaţa mea. Deşi nu cred. Nu pot să cred că ceea ce eu văd este chiar mersul lumii.”

“Dragoste gratuită nu există; dragostea este expresia cea mai costisitoare din lume. Dar lucrul minunat este că prețul ei a fost plătit deja.”

“Presupun că numai din lene lumea e aceeaşi de la o zi la alta.”