“« Aceasta impacare cu Hitler tradeaza profunda perversiune morala, inerenta unei lumi intemeiate esential pe inexistenta intoarcerii, caci in aceasta lume totul e dinainte iertat si, in consecinta, totul e ingaduit cu cinism, » (p. 8)”

“Fiul lui Stalin si-a jertfit viata pe altarul cacatului. A muri pentru cacat nu inseamna o moarte pagubita de semnificatii. Nemtii care si-au sacrificat viata pentru a extinde cit mai departe spre rasarit granitele imperiului lor, rusii care au murit pentru a face ca puterea lor sa ajunga cit mai departe spre apus, da, acestia au murit intr-adevar jertfindu-se pe altarul unei prostii, iar moartea lor e lipsita de sens si de valoare generala. In schimb, moartea odraslei lui Stalin a fost singura metafora in toiul universalei imbecilitati a razboiului mondial.”

“Cu cat trec anii,parca se lungeste si timpul,asemeni unei umbre la amurg .E trist ce spun eu acum ,dar e adevarat (...) Mi-e foarte teama ca,intr-o buna zi,intunericul va inghiti umbra cu totul.”

“… kitschul este, in esenta, negatia absoluta a cacatului; atit in sensul propriu cit si in cel figurat al cuvintului; kitschul exclude din cimpul sau vizual tot ce-i esential inacceptabil in existenta umana.”

“Adesea se gindea la discursul rostit de Dubcek la posturile de radio dupa intoarcerea sa de la Moscova. Nu-si mai amintea nimic din spuselel lui, dar ii mai rasuna si acum in ureche vocea aceea tremuratoare. Se gindea la soarta lui : niste soldati straini l-au arestat in propria sa tara, pe el, seful unui stat suveran, l-au ridicat, l-au tinut sechestrat timp de patru zile, undeva in muntii Ucrainei, l-au facut sa inteleaga ca va fi impuscat, asa cum fusese impuscat, cu doisprezece ani in urma, precursorul sau maghiar Imre Nagy, apoi l-au transferat la Moscova, i s-a poruncit sa se imbaieze, sa se barbiereasca, sa se imbrace, sa-si puna cravata, l-au anuntat ca nu mai era destinat plutonului de executie, ca trebuia sa se considere in continuare seful statului, l-au asezat la o masa in fata cu Brejnev si l-au constrins sa negocieze.”

“Apoi, într-o zi, m-am apucat să spun ceva ce nu trebuia spus, am fost [...] obligat să ies din horă. Atunci am înţeles semnificaţia magică a cercului. Cînd ieşi din rînd mai poţi reveni. Rîndul este o formatiune deschisă. Cercul însă se închide, şi-l părăseşti fără posibilitatea întoarcerii. Nu întîmplător se mişcă planetele în cerc şi roca desprinsă din ele se îndepărtează inexorabil, dusă de forţa centrifugă. Ca un meteorit smuls dintr-o planetă, am ieşit şi eu din cerc şi căderea mea n-a încetat nici acum. Există oameni cărora le e dat să piară în toiul rotatiei şi altii ce se zdrobesc abia la capătul prăbuşirii. Iar aceşti alţii (între care mă număr şi eu) păstrează mereu în ei o sfioasă nostalgie a horei pierdute, căci noi suntem cu toţii locuitorii unui univers în care totul se învîrteşte în cerc.”

“Sabe que só o abraço da morte pode apaziguá-lo, esse abraço que ele preencherá com o corpo todo e com a alma inteira e onde enfim achará a sua grandeza; sabe que só a morte pode vingá-lo e acusar de assassínio os que o escarnecem.”