“… kitschul este, in esenta, negatia absoluta a cacatului; atit in sensul propriu cit si in cel figurat al cuvintului; kitschul exclude din cimpul sau vizual tot ce-i esential inacceptabil in existenta umana.”

“Fiul lui Stalin si-a jertfit viata pe altarul cacatului. A muri pentru cacat nu inseamna o moarte pagubita de semnificatii. Nemtii care si-au sacrificat viata pentru a extinde cit mai departe spre rasarit granitele imperiului lor, rusii care au murit pentru a face ca puterea lor sa ajunga cit mai departe spre apus, da, acestia au murit intr-adevar jertfindu-se pe altarul unei prostii, iar moartea lor e lipsita de sens si de valoare generala. In schimb, moartea odraslei lui Stalin a fost singura metafora in toiul universalei imbecilitati a razboiului mondial.”

“« Aceasta impacare cu Hitler tradeaza profunda perversiune morala, inerenta unei lumi intemeiate esential pe inexistenta intoarcerii, caci in aceasta lume totul e dinainte iertat si, in consecinta, totul e ingaduit cu cinism, » (p. 8)”

“L'homme ne peut jamais savoir ce qu'il faut vouloir car il n'a qu'une vie et il ne peut ni la comparer à des vies antérieures ni la rectifier dans des vies ultérieures. (...) Il n'existe aucun moyen de vérifier quelle décision est la bonne car il n'existe aucune comparaison. Tout est vécu tout de suite pour la première fois et sans préparation. Comme si un acteur entrait en scène sans avoir jamais répété. Mais que peut valoir la vie, si la première répétition de la vie est déjà la vie même ? C'est ce qui fait que la vie ressemble toujours à une esquisse. Mais même "esquisse" n'est pas le mot juste, car une esquisse est toujours l'ébauche de quelque chose, la préparation d'un tableau, tandis que l'esquisse qu'est notre vie est une esquisse de rien, une ébauche sans tableau. (partie I, ch. 3)”

“le but que l'on poursuit est toujours voilé. Une jeune fille qui a envie de se marier a envie d'une chose qui lui est tout à fait inconnue. Le jeune homme qui court après la gloire n'a aucune idée de ce qu'est la gloire. Ce qui donne un sens à notre conduite nous est toujours totalement inconnu. (partie III, ch. 10)”

“Apoi, într-o zi, m-am apucat să spun ceva ce nu trebuia spus, am fost [...] obligat să ies din horă. Atunci am înţeles semnificaţia magică a cercului. Cînd ieşi din rînd mai poţi reveni. Rîndul este o formatiune deschisă. Cercul însă se închide, şi-l părăseşti fără posibilitatea întoarcerii. Nu întîmplător se mişcă planetele în cerc şi roca desprinsă din ele se îndepărtează inexorabil, dusă de forţa centrifugă. Ca un meteorit smuls dintr-o planetă, am ieşit şi eu din cerc şi căderea mea n-a încetat nici acum. Există oameni cărora le e dat să piară în toiul rotatiei şi altii ce se zdrobesc abia la capătul prăbuşirii. Iar aceşti alţii (între care mă număr şi eu) păstrează mereu în ei o sfioasă nostalgie a horei pierdute, căci noi suntem cu toţii locuitorii unui univers în care totul se învîrteşte în cerc.”

“Extremele marcheaza frontierele in spatele carora viata inceteaza, iar pasiunea extremismului, in arta si in politica, este dorinta camuflata de a muri.”