“Opera artistului e cochilia sa, dar pe mine mă interesează animalul care-a secretat-o din sângele și din carnea lui.”

“Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit.”

“De câte ori auzea de o femeie care și-a lăsat bărbatul pentru altul, mama-ntreba: <> Problema pentru mine n-ar fi să mă despart de cineva. De când m-am desparțit de tine, consider bărbații posibili din viața mea ca pe-o excursie, ca pe-o vacanță. O excursie, o vacanță pot fi frumoase, de neuitat, dar nu sunt un stâlp pe care să-ți sprijini existența.”

“Uneori, îmi aduc aminte, pe vremea când o făceam pe craiul, părăseam o femeie din cauza unei pete pe ciorap, din cauza unui cuvânt stupid...și acum iert orice: mestecatul, ..., lipsa de îngrijire, discuțiile lungi despre oul pe care l-a mâncat. Și eu iert astea aproape inconștient, fără a-mi silui voința, de parca greșelile Sașei sunt ale mele, iar multe dintre cele care odinioară mă chinuiau, mă fac acum să mă înduioșez sau să cad în extaz.Motivul acestei iertări complete se află în iubirea mea pentru Sașa, dar unde sunt motivele iubirii înseși, asta nu mai știu...”

“Un autor își strică opera dacă o publică într-o ediție revăzută, chiar dacă din punct de vedere poetic a devenit acum mai bună. Prima impresie e cea hotărâtoare, și omul e astfel alcătuit, încât îl poti convinge de cele mai nemaipomenite lucruri; totul se lipește imediat de suflet, dar vai de acela care vrea sa curețe și să șteargă cea a fost lipit.”

“E ciudată și patetică senzația de lumină în lumina pe care ți-o dă gândul că ai trecut prin mintea unui orb. E mai mult decât un tunel. E ca un vis scurt al morții, din care ochii se deșteaptă cu o mirare înduioșată, regăsindu-și lumina.”