“Eu am optat pentru Viaţă, îi spusese. Vreau să trăiesc, să văd ce are să se întâmple până la urmă...”

“Vreau să continui să trăiesc, chiar și după ce am murit.”

“Dar vreau să-ţi spun că eu te-am iertat.Cândva ai să înţelegi ce vreau să spun. Ce spun acum. Eu te-am iertat!”

“Cu sănătatea n-am de ce să mă plîng. Am ajuns şi eu în viaţă, după multe revolte inutile, să mă resemnez, să nu mai iau parte la lucruri şi evenimente, să le privesc.”

“- Spune-mi ce-ţi doreşti. El o prinse de încheieturi, apoi îşi trecu degetele printre ale ei.- Vreau o viaţă alături de tine, şi-o să împrumut cuvintele lui Jack şi Del acum - într-un fel. Vreau să încep acea viaţă, fiindcă tu eşti Parker. Tu eşti acea viaţă, eşti totul. Vreau ca povestea noastră să devină adevărată. Vreau - şi de data asta cuvintele îmi aparţin în întregime -, vreau să-ţi fac promisiuni şi vreau să le indeplinesc. Te iubesc şi vreau să-ţi promit că o să te iubesc tot restul vieţii mele.”

“PENTRU CEI MAI SINGURI — Mă adresez vouă, tuturor celor care cunoaşteţi până unde poate merge singurătatea omului, până unde tristeţea de a fi poate să întunece viaţa şi tremurul fiinţei, să zguduie lumea aceasta. Şi mă adresez mai puţin pentru a afla ceea ce trăiesc şi eu, cât pentru a ne uni singurătăţile. Fraţi întru clipe de deznădejde, de tristeţe ascunsă şi de lacrimi nevărsate, ne uneşte pe toţi aceeaşi fugă nebună de viaţă, aceeaşi groază de a trăi, aceeaşi timiditate a nebuniei noastre. Ne-am pierdut curajul de prea multă singurătate şi am uitat să trăim, gândind prea mult viaţa. Oare toată singurătatea noastră să nu ne fi dus decât la moarte şi toate dezamăgirile, numai la renunţare? De ce nimicul să ne fie moartea? Am gândit prea mult pe noi înşine pentru ca viaţa să nu ne fi pedepsit şi am iubit prea mult moartea pentru a mai putea vorbi de iubire. Nu-i viaţă decât unde este un continuu început; iar noi n-am făcut decât să sfârşim viaţa în fiecare clipă, şi ce este toată fiinţa noastră decât un etern sfârşit? Nouă, celor mai singuri, celor cu viaţa alături de noi, cine ne va da speranţa de a uita să murim?”