“Călătoria pare să fie destul de lungă. Tânărul pare să se fi îmbarcat în trenul lui Auguste Compte, să fi trecut prin stația teologiei, a cărei deviză era: „Da! Crede și nu cerceta” pentru a poposi și a scormoni acum în tărâmurile metafizicii a cărei deviză este: „Nu!”, iar în depărtare se întrezărește realismul, pe al cărui frontispiciu stă scris: „Deschide ochii și întdrăznește!”.”
Example of Usage:
In his work, Naguib Mahfouz brilliantly describes the journey of a young man through different philosophical schools of thought. He compares the young man's progression from blind faith to skepticism and, eventually, to realism, using the metaphor of a train journey. Mahfouz's powerful imagery captures the complexity of intellectual growth and the evolution of belief systems.
Quote Analysis:
In this quote by Naguib Mahfouz, the concept of a journey is used metaphorically to describe a young person's intellectual and spiritual path. The young person is likened to a traveler who has boarded a train symbolizing the philosophy of Auguste Compte. The journey begins with a stop at the station of theology, where blind faith is emphasized. Moving on, the traveler explores the realms of metaphysics, where doubt is prevalent. Finally, the journey leads to realism, where skepticism is embraced and one is encouraged to question and observe the world with open eyes. This progression reflects the evolution of the young person's beliefs and philosophy as they navigate different perspectives and ideologies.
Understanding the Journey of Personal Growth
In this quote by Naguib Mahfouz, the journey of a young person is likened to a train ride through different philosophical and intellectual stages. From blindly following beliefs in theology to questioning everything in metaphysics, and finally reaching a place of realism that encourages critical thinking and courage. This journey reflects the importance of self-discovery and growth in the modern world, where individuals are constantly challenged to explore new ideas and perspectives to expand their understanding of the world.
Reflection Questions:
After reading this quote by Naguib Mahfouz, take some time to reflect on the journey of the young man mentioned. Consider the following questions:
- How does the young man's journey through different philosophical and ideological "stations" resonate with your own path of exploration and growth?
- In what ways do the contrasting directives of "Da! Crede și nu cerceta", "Nu!", and "Deschide ochii și întdrăznește" represent different approaches to acquiring knowledge and understanding the world?
- Have you ever experienced a shift in your beliefs or perspectives similar to the young man's transition from theology to metaphysics to realism? How did this change impact your worldview?
- What do you think Naguib Mahfouz is trying to convey about the nature of intellectual development and exploration through this metaphorical description of the young man's journey?
Similar quotes
“Nimeni nu te va vătăma aici; e un Cimitir de Vise, atâta. Du-te, plimbă-te acolo, caută-ți visele, dar ele nu vor fi musai plăcute și liniștitoare, depinde ce ai în tine…Și ai trecut prin destule ca să nu fi murit încă, fără să visezi de aproape un an. Era să pieri, acum întoarce-te la viață. Vei fi luat de aici și te vei trezi în coliba ta, și îți vei duce pătimirile mai departe, după cum ți-e scris!”
“Aș fi vrut să fiu un copac sau să am puterea să las viața să-mi crească singură de undeva din burtă sau de sub coaste și să se răspândească apoi prin mâini și prin picioare,prin gât și prin fiecare fir de păr,în orice direcție ar fi vrut ea,ca un trandafir care se cațără pe o casă.Așa aș vrea să mă cațăr pe lume.”
“Nu există decât o singură regulă de care trebuie să ții seama: să râzi de toate și să nu-ți pese de nimeni! Pare egoist, dar, în realitate, ăsta e singurul remediu pentru cei care-și plâng singuri de milă.”
“Suflet pătat de dor, acum pierdut, fără motor, în pustiu și nu știu în cuști separate, imense, cât mai durează să fie separate, și șterse ca să ne găsim. Ca să ne găsim - umbra unui copac, urma pierdută-n zare, turma se luptă tare să găsească, dar sunt emoții ca scut, cu spini, deci lasă să rănească. Teme-te de gemete, căci când buze gemene încearcă să semene, nu depun efort și le pun, le port. Pui...Buze, pe-obraji,Mă lași îmiplinit.Buze, pe frunte,Treci lași, prin nimic.Buze pe gât,Pe plămân - fericit.Dar nu și buze peBuze. Rămân neumbrit.”
“Mă leg pe tine, pământule, că eu voi fi a lui Allan, și a nimănui altuia. Voi crește din el ca iarba din tine. Și cum aștepți tu ploaia, așa îi voi aștepta eu venirea, și cum îți sunt ție razele, așa va fi trupul lui mie. Mă leg în fața ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, și tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pământ, tu nu mă minți, maica mea. Dacă mă simți aproape, cum te simt eu acum, și cu mâna și cu inelul, întărește-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viață de rod și de joc să-i dau. Să fie viața noastră ca bucuria ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrățișarea noastră ca cea dintâi zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Și cum tu niciodată nu obosești, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, și tu, maică, mi l-ai adus aproape.”