“Ospăţul este poate - în chip paradoxal - singurul loc în care bucuria celuilalt nu este pizmuită.”

“Numai în religia în care Dumnezeu nu primeşte jertfe, ci se jertfeşte El s-a putut ivi speranţa ştergerii totale şi instantanee a păcatelor, prin cel mai cutremurător şi anti-contabilicesc - deci şi cel mai scandalos - act.”

“Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşală, criteriul definitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Măntuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arţăgos nu e autentic.”

“E o credinţă în care eu cred că cerul final nu e al matematicilor sau al filosofiilor, ci al pletelor albe şi al căţeilor graşi şi al pisicuţelor cu fundă.”

“Măscăriciul face ce ştie şi ce poate în faţa icoanei Maicii cu Pruncul. Îşi aduce prinosul pe singurul drum ce-i stă deschis, al giumbuşlucurilor. Oficiantul regulamentar, de după un stîlp, priveşte îngrozit bîlciul. Dar pruncul rîde şi bate din palmeş iar Maică-Sa şterge cu marama Ei sudoarea sfintei nevoinţe de pe fruntea saltimbancului.”

“Gust, ca de obicei, adîncul farmec al zilelor de Crăciun - din totdeauna cele mai frumoase ale anului, din piatră şi zgură să fii şi nu se poate să nu te frîngă.”

“Celui care ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa îi plătim cu aceeaşi monedă, închipuindu-ni-L după chipul şi asemănarea noastră: atît de răi şi neiertători încît nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrşire orice.”