“Pentru că nu putem trai in conflict cu noi înșine...”

“Nu putem fi în relații de pace cu alţii pentru că nu suntem în relaţii de pace cu noi înşine, şi nu putem fi în relaţii de pace cu noi înşine pentru că nu avem pace cu Dumnezeu.”

“Nu putem trăi în conflict cu noi înşine.”

“Ce-i vom raspunde oarbei care se plange in poezia lui Rilke: «nu mai pot trai asa cu cerul pe mine»? Oare am mangaia-o de i-am spune ca nu mai putem trai cu pamantul sub noi?”

“De obicei, nu-mi plac oamenii trişti; cu atât mai puţin femeile triste. Cei mai mulţi dintre noi suferim de tristeţi umilitoare, de ordin biologic sau psihologic. Suntem trişti, pentru că am ratat o afacere, pentru că nu ne funcţioneaza ficatul sau pentru că am pierdut o noapte la chef sau bibliotecă. Iar cu femeile e şi mai penibil. E ceva de duzină în cele mai multe tristeţi feminine.”

“Inţeleg concret — ceea ce nu e evident pentru psihologi şi filozofi — că gândirea precede cuvântul. Copilul de un an vede un domn şi zice: «tata». Noi, oamenii mari, îl corectăm: «nu e tata». Dar el nici nu voia să spună că e tata; ci că este ca tata: domn sau înalt, sau cu ochelari. Şi ne întoarce spatele, pentru că suntem oameni neserioşi, care au descoperit cuvântul ca să nu se mai înţeleagă între ei.”