“Binecuvantati cei ce sunt binecuvantati numai de boli de boli clasificabile. Binecuvantati saracii, bolnavii, cei tradati in iubire, caci cei din jur stiu macar ce-i cu ei si le vor asculta cu simpatie vaicarelilor. Dar intelege oare suferinta exilului cel ce nu a indurat-o?”

“Doar doua categorii de oameni sunt de-a dreptul fascinanti: cei care stiu totul si cei care nu stiu nimic”

“Ei acceptă numai ceea ce tocmai le iese în cale, ceea ce îi măguleşte şi le este cunoscut. Sunt asemenea câinilor: „Căci câinii latră şi ei la toţi cei pe care nu-i cunosc”.”

“Fericiţi cei ce dorm fără să se teamă de vise, căci a lor va fi Împărăţia Cerurilor. Fericiţi cei ce nu visează nimic, ale căror nopţi sunt limpezi şi goale...”

“Dragostea fiind o întîlnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu disperarea, el e prea neîncapator excesului ei inuman. De aceea, decîte ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inima.”

“Printre cei care în Germania zilelor noastre trăiesc în afara religiei, găsesc „liber cugetători“ de diverse soiuri şi origini, dar mai cu seamă o majoritate de oameni a căror muncă asiduă dusă din generaţie în generaţie le-a anihilat instinctele religioase: astfel că ei nu mai au habar la ce servesc religiile, mărginindu-se să le înregistreze existenţa cu un soi de uimire tâmpă. Ei se simt de-acum într-atât de preocupaţi, aceşti oameni cumsecade, fie cu afacerile lor, fie cu plăcerile lor, nemaivorbind de „patrie“, de ziare, de „îndatoririle de familie“, încât se pare că nu le mai rămâne timp deloc pentru religie, mai ales că ei nu sunt siguri dacă e vorba cumva de vreo afacere nouă sau de o nouă plăcere, - căci e cu neputinţă, spun ei, să mergi la biserică numai şi numai pentru a-ţi strica buna dispoziţie.”