“Ma leg mai ales de fiintele care n-au nevoie de mine si pe care deodata le inlantui prin cea mai puternica legatura. Sunt gata sa dau totul cui nu cere nimic, dar nu vreau sa cedez nimic cui asteapta totul de la celalalt.”

“Totusi, destul de iute simplicitatea actului sexual m-a plictisit; in cele mai rele excese percepeam monotonie si patos mult. Oricat de puternica era desfatarea, ea nu era niciodata destul de puternica. Mi-am dat seama atunci ca trupul e limitat, spre deosebire de gand.”

“Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata de la negustori.Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma!""Nu cunosti decat lucrurile pe care le imblanzesti, spuse vulpea.Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic.Cumpara lucruri de-a gata de la negustori.Dar, cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.Daca vrei un prieten, imblanzeste-ma!”

“Doar doua categorii de oameni sunt de-a dreptul fascinanti: cei care stiu totul si cei care nu stiu nimic”

“Cand ti se vor deschide in fata mai multe cai si nu vei sti pe care sa apuci nu alege la intamplare ci asaza-te si asteapta. Asteapta oricat e nevoie. Nu te misca nu spune nimic asculta-ti inima. Apoi cand o sa-ti vorbeasca ridica-te si urmeaza-i sfatul.”

“Prefer oamenilor cărţile: sunt deja scrise, le deschizi, le închizi după voie. O fiinţă omenească, nu ştii niciodată de unde s-o apuci, nu poţi s-o rânduieşti sau s-o deplasezi după cum ţi-e cheful.”

“Credeam ca vrea sa calatoreasca, dar imi spune adevaruri pe care le stiu deja, ca nu e nevoie sa plece de pe insula ca sa vada lumea, ca are destule mari si orase in minte. Daca e asa, daca toti le avem, atunci poate ca lumea aceasta, luna si stelele sunt si ele plasmuiri ale mintii, insa ale unei minti cu o deschidere mai larga decat a noastra. Chiar daca cineva ma gandeste, sunt liber sa fac ce vreau. Nu poate fi precum sahul universul acesta care parca s-a gandit la toate, ci mai degraba ca un teatru cu decoruri miscatoare, unde putem trece si prin pereti, daca vrem, dar nu o facem. Caci ramanem fideli propriului sentiment al dramaticului.” (pag 148)”