“Visul este realizarea mascata a unei dorinte refulate. Este construit ca un simptom nevrotic, este o formatie de compromis intre necesitatea unei aspiratii instinctive refulate si rezistenta unei puteri cenzurate in eu. In virtutea unei origini asemanatoare el este la fel de incomprehensibil ca si simptomul si necesita, ca si acesta, o interpretare.”

“«Pacatul tine de etica doar in cazul in care esueaza pe acest concept cu ajutorul pocaintei...Etica [nu este] niciodata observatoare, ci acuzatoare, judecatoare, in actiune.» Intelegem, deci, ca etica nu are o componenta maieutica, cum aveau predica si conversatia socratica - ea acuza, judeca si razbuna universalul. Punctul ingust de vedere al eticii priveste problema pacatului prin notiunea de pocainta: motto-ul unei asemenea atitudini este «am pacatuit, deci trebuie sa ma pocaiesc». De ce este meschina o asemenea atitudine? Pentru ca intentia sa este clara: «trebuie sa ma pocaiesc, pentru a pacatui din nou». Este implicit ca nu se rezolva nimic prin aceasta incadrare etica a pacatului (care face o pauza simbolica, pentru a se reimprosapta, inainte de a-si urma obiceiul) si se intelege mai usor de ce Haufniensis leaga, intr-o nota explicativa, pocainta de repetare sau de «pasiunea absurdului».”

“este evident ca atat omul, cat si Zeii, oriunde dispun de putere si-o exercita dintr-un invincibil impuls al firii. si voi, ca toti ceilalti, ati actiona exact ca noi, daca ati avea o putere egala cu a noastra.”

“Cand se cerceteaza gandurile aflate prin analiza visului, se descopera unul care se detaseaza net de altele, inteligibile si bine cunoscute de cel care doarme. Aceste alte ganduri sunt ramasite ale vietii treze (ramasite diurne); in gandul izolat se recunoaste o dorinta adesea foarte socanta, straina starii de trezire a celui care viseaza, si pe care el o intampina, prin urmare, prin tagaduiri uimite su indignate. Aceasta dorinta este elementul propriu-zis care formeaza visul, furnizeaza energia necesara producerii visului si se serveste de ramasitele diurne ca de un simplu materia; visul, astfel constituit, reprezinta o situatie in care aceasta dorinta este satisfacuta; visul este realizarea acestei dorinte.”

“Caci avutia este ca apa sarata: cu cat bei cu atat ti-e mai este. La fel este si gloria.”

“Jean Granier a remarcat ca Nietzsche opune darwinismului doua observatii:1) formele inferioare sunt incapabile de a produce forme superioare;2) cei mediocri si slabi castiga in general the stuggle for life.Sa investigam pentru inceput a doua observatie. «La fel ca la toate celelalte specii animale, si in cazul omului exista un surplus de ratati, bolnavi, degenerati, infirmi, insi haraziti suferintei; si printre oameni reusitele constituie intotdeauna exceptia, si chiar o exceptie rara. Cu cat tipul uman care il reprezinta pe un om este de un grad mai inalt cu atat mai mare este imposibilitatea reusitei sale. Religiile [...] apar printre cauzele principale care au contribuit la mentinerea tipului om pe o treapta inferioara de dezvoltare - ele au conservat prea multi dintre acei care trebuiau sa piara».Cei mediocri si cei slabi sunt mai angrenati, mai implicati in viata, pentru ca sunt mai aproape de imediatul biologic. Spiritualizarea si subtilizarea excesiva duc la un dezacord frapant intre viata si intelect, pe de o parte, si intre exceptie si norma pe de alta. Norma si imediatul biologic dicteaza. Astfel, cei slabi («cei dezavantajati») castiga, fiind inserati intr-un context pe care nu vor sa-l schimbe si care il accepta, fara eforturi. Pe cand omul exceptional este imediat deconspirat drept un organism cancerigen si evacuat cat mai este vreme, pentru ca inteligenta sa actioneaza ca o mutatie. Din punct de vedere socio-psihologic, Nietzsche are dreptate: cei inteligenti esueaza datorita lipsei de motivatie; ei sunt incadrati intr-o schema, a carei banalitate si lipsa de profunzime ii plictiseste.”