“A avea ochi pentru frumusete nu e totuna cu o slabiciune, subliniaza Peeta. Poate cu exceptia cazului cand e vorba de tine Katniss.”

Suzanne Collins

Explore This Quote Further

Quote by Suzanne Collins: “A avea ochi pentru frumusete nu e totuna cu o sl… - Image 1

Similar quotes

“Asadar, ce-ar trebui sa facem cu ultimele noastre cateva zile?- Nu vreau decat sa-mi petrec fiecare minut din restul vietii mele cu tine, raspunde el.”


“I buoni hanno un modo tutto loro di entrarmi nel cuore e metterci le radici. E non posso lasciare che lo faccia Peeta. Non dove stiamo andando”


“Cand o sa cresti, o sa vrei sa fii fericit. Deocamdata nu te gandesti la asa ceva si tocmai de-asta esti. Cand te vei gandi, cand vei vrea sa fii fericit, nu vei mai fi. Niciodata! Poate niciodata... M-ai auzit? Niciodata. Cu cat mai mare va fi dorinta ta de a fi fericit, cu atat mai nefericit o sa fii. Fericirea nu e ceva care se cucereste. Sa nu crezi. Fericirea ori e, ori nu e.”


“Katniss?" Peeta says. I meet his eyes, knowing my face must be some shade of green. He mouths the words. "How about that kiss?”


“What's going on down there, Katniss? Have they all joined hands? Taken a vow of nonviolence? Tossed the weapons in the sea in defiance of the Capitol?' Finnick asks.No,' I say.No,' Finnick repeats. 'Because whatever happened in the past is in the past. And no one in this arena was a victor by chance.' He eyes Peeta for a moment. 'Except maybe Peeta.”


“Oare nu e limpede, pentru toti in afara de mine, ca ma sfarsesc ? Si nu e vorba decat de saptamani, de zile ― poate chiar acum mor. A fost lumina si-acum e intuneric. Am fost aici si-acum plec acolo! Unde ?" Il trecura fiori, respiratia i se opri. Nu auzea decat bataile inimii. "N-am sa mai exist ― si-atunci ce-o sa fie? N-o sa fie nimic. Unde am sa fiu cand n-am sa mai exist? Cum? Chiar moartea? Nu, nu vreau!" Se ridica din pat, vru sa aprinda lumanarea, bajbai cu mainile tremuratoare, scapa lumanarea si sfesnicul pe jos si cazu din nou in pat, pe perna. "De ce ? Totuna e, isi spuse, privind cu ochii deschisi in intuneric. Moartea. Da, moartea. Si nimeni din ei nu stie si nici nu vrea sa stie, si nu le e mila. Ei canta! (auzea ca din departare, de dupa usa, glasuri si refrene.) Lor le e totuna, dar si ei o sa moara. Natangii! Eu mai devreme, ei mai tarziu; dar si ei o sa pateasca la fel. Acum se veselesc. Dobitocii!”