“Cel mai uimitor sentiment din câte cunosc e dorul.Omul are impresia că este total absorbit de realitatea înconjurătoare,acomodat cu mediul,preocupat de noile lui probleme.Și deodată o străfulgerare orbitoare:chipul cuiva,ochii cuiva,ochii și gura cuiva.Le simți cu un realism zguduitor și îți dai seama că tot ce te înconjoară este lipsit de importanță,indiferent,ba chiar dizgrațios.Dizgrațios tocmai de aceea că ne îndepărtează de acele mâini,de acea gură.Cunoști dumneata durerea de inimă,durerea aceea fizică ce ne sfâșie pieptul,scurt și violent?...”

“[…]Timpul lasă urme…Au mai rămas amintirile,amintiri dureroase și răscolitoare.O cicatrice.Am iertat-o.Asta-i tot.Căzu pe gânduri,apoi adăugă:-Vezi,și din asta poți afla ce poate face timpul.Totul trece.Ceea ce cândva părea să fie întreg universul peste câțiva ani ni se înfățișează ca un fir de praf și nu putem înțelege de ce ne-am lăsat furați de iluzii.-O,nu,se împotrivi Lucia,doar știți și acum că femeia aceea a însemnat pentru dumneavoastră întreg universul.Adevărata iubire,chiar dacă se stinge,rămâne ceva măreț.”

“Iubirea e banală. Îți provoacă o intoxicație chimică foarte asemănătoare cu aceea dată de o reușită mult așteptată sau de mersul cu mare viteză. În acele momente, nu mai ținem cont de nimic și ne concentrăm doar asupra propriei noastre delectări; viața de zi cu zi ne este distorsionată și devenim iraționali: ne simțim fericiți și ni se pare că totul este posibil.”

“În fond,ce înseamnă să faci carieră?Înseamnă să folosești toate atuurile cu care te-a înzestrat natura,mediul,educația,instruirea pentru a aplica în practică toate aptitudinile,inteligența,energia,priceperea de a întreține relațiile cu oamenii.”

“Iubirea schimbă-n limpezi frumuseți, tot ce-i mărunt și fără niciun preț. Ea vede nu cu ochii, ci cu dorul; de-aceea Cupidon luându-și zborul, precum un orb, așa-i infățișat... Copil nechibzuit, întraripat. Aripa-i semn că graba îi da ghes, de-aceea se înșală atât de des.”

“Nu e nevoie de mai mult ca să-ți dai seama de o întrăinare: ochi care nu te văd, gură lovită de un mutism absent, o urâțenie a chipului pe care o observi stupefiat, sugestia că nu e nimic de spus și că trebuie să înțelegi exact ceea ce vezi și să nu-ți faci iluzii, asta e, altceva nu va mai fi, chiar dacă altădată a fost ceva.”

“De multe ori asociem o viață cu un sentiment de o clipă, cu un anume ton, chiar dacă sentimentul e trecător și nu se mai întoarce niciodată. Poate că atunci singurul sens al vieții rezidă în clipa ce trece cu iuțeală pe lângă noi.”