“Dorintele si actiunile noastre izvorasc din anumite necesitati ale nervilor pe care cuvintele cu greu le pot defini.”

“Văd zilnic oameni care locuiesc în case minunate, în acele case vechi, de pe marginea bulevardelor sau din zonele tăcute şi aurii ale oraşului, case adevărate, calde, cu personalitate, pe care le poţi iubi ca pe femeia vieţii tale. Cu ce le merită ei?”

“Cat priveste coordonatele intinse intre psihanaliza si filozofia lui Schopenhauer el nu numai ca a aparat intaietatea afectivitatii si importanta preponderenta a sexualitatii, dar a ghicit chiar mecanismul refularii; nu mi-au permis insa sa le cunosc doctrina. L-am citit pe Schopenhauer foarte tarziu. Pe Nietzsche, celalalt filosof ale carui intentii si puncte de vedere concorda adesea in maniera cea mai uimitoare cu rezultatele greu cucerite ale pishanalizei, l-am evitat mult timp tocmai din aceasta cauza; tin deci, mai putin la intaietate, dorind sa raman liber de orice prevenire.”

“Ma intereseaza decupajul, ca in cazul fotografiei. De ce e fotografia arta? Pentru ca, din realitatea pe care o stim cu totii, se decupeaza o chestie semnificativa. Cam asta fac si eu, decupand bucati semnificative din realitate, pe care le asamblez in asa fel incat sa spuna ceea ce vreau eu. Fictionalizez, bineinteles, mai adaug si un sos, nu las bucatile de carne macra. Pe de o parte, feliile de realitate sunt trecute prin subiectivitatea mea, sunt repovestite. Dupa prelucrarea aceasta, le mai adaug si sosul care sa le faca apetisante din punct de vedere literar.”

“De vreme ce aparițiile noastre, adică partea din noi care apare, sunt atât de trecătoare, comparate cu cealaltă, partea nevăzută din noi, care se întinde departe, înseamnă că partea nevăzută poate supraviețui, poate fi cumva recuperată, atașată unei persoane sau alteia, sau poate chiar bântui anumite locuri, după moarte.”

“Viata fiecarui om are doua laturi: viata personala, care este cu atat mai libera, cu cat interesele sale sunt mai abstracte, si o viata elementara, de roi, in care omul, fara sa se poata sustrage, implineste legi ce i-au fost prescrise.Constient, omul traieste pentru sine, dar serveste in mod inconstient ca arma pentru atingerea telurilor istorice ale intregii omeniri. O fapta, odata savarsita, e ireversibila, si actiunea ei, concurand in timp cu milioane de actiuni ale celorlalti oameni, capata o insemnatate istorica. Cu cat sta omul mai sus pe scara sociala, cu cat este in fuctie de mai multi oameni, cu atat mai multa putere are asupra celorlalti, cu atat este mai evidenta predestinarea si caracterul neocolit al fiecareia din actiunile sale."Inima tarului e-n mainile Dumnezeirii."Tarul nu este altceva decat sclavul istoriei.”