“Copii sunt mai aproape de Dumnezeu pentru ca ei nu se indoiesc. Indoiala vine cu varsta. Asta inseamna ca in stare de embrion in pantecele mamei e dumnezeire. Dumnezeire care alege sa devina OM. Unde pierdem oare harul? Unde se rupe firul care odata intrerupt naste indoiala? Sunt multe raspunsuri, stiu. Prea multe corecte, niciunul adevarat...”

“Doar o data spuse, ca o surpriza manifestata tarziu si aproape cu ciuda: - M-am uitat la tine, de departe, cand ieseam din apa. Esti cea mai frumoasa femeie de pe plaja.- Nu sunt prea multe.- Ba nu! Chiar daca s-ar face un import de cateva mii - cine stie de unde? -, n-ar fi treaba usoara! - distanta de la medie pana la tine e mult prea mare ca sa te poata egala vreuna.El relua, cu o ingrijorare teoretica: - Trebuie sa ma port mai atent cu tine. Cateodata uit ca nu se face sa fii aruncata. Nu, zau, ar fi grozav de multi barbati care ar dori sa-mi ia locul. Tu nu te miri ca ma preferi pe mine?”

“Auzim adesea comentarii din partea parintilor, cum ca odraslele lor s-au razvratit impotriva eticii crestine, intreband de ce trebuie sa asculte de regulile parintilor lor. Unul din principalele motive pentru care se intampla acest lucru este ca parintii nu si-au instruit copii dintr-o perspectiva fundationala cu privire la ceea ce trebuie si ce nu trebuie sa faca. In cazurile in care copii vad regulile ca nimic mai mult decat opiniile parintilor lor, de ce sa le mai asculte? Este e diferenta enorna atunci cand parintii ii invata pe copii de la cea mai frageda varsta ca Dumnezeu este Creatorul si ca El a stabilit ceea ce este bine si ce este rau. Regulile vin de la Dumnezeu si prin urmare, trebuie respectate. Este imposibil sa zidesti o cladire fara sa-i asezi fundatii, insa aceasta este ceea ce incearca sa faca multi parinti in educatia copiilor lor. Rezultatele unor asemenea incercari sunt pretutindeni in jurul nostru - o generatie in care tot mai multi il resping pe Dumnezeu si absoluturile crestinismului.”

“Stiam prea bine ca fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt facut pentru nici o femee, nici o femee nu e facuta pentru mine, si oricare ar crede-o ar fi nenorocita. Nu iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic si prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede numai raul, numai defectele, numai partea umbrei . Satul de viata fara sa fi trait vreodata, neavand un interes adevarat pentru nimic in lume, sunt moraliceste desalat ... Nu cred nimic, nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca unui batran de 80 de ani.”

“Un barbat indragostit e sters de pe lista celor vii. Devine idiot, nu numai idiot, dar primejdios. Intrerup, cu barbatii indragostiti de mine sau care, cel putin, pretind ca sunt, orice relatie apropiata, mai intai pentru ca ma plictisesc, apoi, pentru ca devin suspecti, ca un caine turbat care poate avea o criza. Ii trec, asadar, in carantina morala, pana cand se vindeca. Sa nu uiti asta. Stiu foarte bine ca, la tine, dragostea e doar un soi de pofta, in timp ce la mine ar fi, dimpotriva, un soi de comuniune a sufletelor, care nu face parte din religia barbatilor. Tu ai intelege litera, iar eu spiritul...”

“ Sa fi jurat ca sufletul, e si el, un animal cu plamani si nari, ca are nevoie de mult oxigen si ca se inabusa in praf si printre prea numeroase rasuflari”