“... poate asta e cea mai mare calitate a femeilor că ne fac pe noi, bărbații, să ne copilărim, să ne jucăm, ne fac să fim copii. Și ne mai fac uneori și... copii!”

“Sînt niște... compozițiuni de fetișcană care e cam tristă în fond, cam nebună și care vrea să filosofeze avînd certitudinea că e genială și că poate ajunge cu mîinile ei încă neformate, încă în creștere, stelele de pe cer.”

“Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...”

“- Draga mea, te iubesc- Și pe mine?!?*- Draga mea, te iubesc- Și tu?!*- Draga mea, te iubesc- Excelent, se poartă!*- Draga mea, te iubesc- Mă zăpăcești.*- Draga mea, te iubesc- Vai, ce drăguț.*- Draga mea, te iubesc- Sper că nu am nici-o vină.*- Draga mea, te iubesc- Ei, toate ca toate, dar înțelege că azi e duminică.”

“Niculae, zise Simina după ce se reîntoarseră pe plajă, noi o să zăcem acuma timp de vreo săptămînă fără să fim în stare de nimic... din pricina soarelui. Pe urmă însă o să ne simțim așa de bine că n-o să mai vrem să mai plecăm... Nici n-o să plecăm... pînă în septembrie... Atunci începe să se răcească apa... Și briza începe să facă diminețile frumoase scurte și serile să te simți ca Ovidiu, exilat... așa de frig se lasă la apusul soarelui. E bine să-ți iei adio de la mare mai înainte, să te urci în tren cînd soarele mai e încă dulce... Te uiți pe urmă la el tot anul cu amintirea mării și nici nu-ți dai seama ce ușor trece iarna și primăvara, și te întorci iar ca și cînd aici e adevărata ta viață...”

“Nu trebuie să iei lucrurile prea în serios. A ne face sînge rău din orice: asta e o specialitate a familiei noastre. Cea mai mare nenorocire în viaţă e să te ataşezi de oameni. Budismul, care te învaţă cum să te detaşezi, îmi pare cea mai adevărată, cea mai profundă religie.”

“Cuvintele sunt poduri de legătură, poduri ce leagă și unifică și, de aceea, într-o biografie alcătuită din cuvinte, totul e foarte bine ordonat, logic si coerent. Dar viața nu-i făcută din cuvinte de legătuă. Ceea ce există sunt doar întâmplările, iar întâmplările nu fac decât să ne îndepărteze unii de alții. O împrejurare urmeaza alteia, și nu ne mai întâlnim niciodată.”