“ma adaptez peregrinarilor lui Ghily, peregrinarilor Maiei si peregrinarilor lui Yotam, acestea sunt triburile de nomazi ale epocii moderne, copii de divortati care isi pastoresc turmele de jucarii in orele amiezii dintr-o casa in alta, de la mama la tata si invers”

“Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună...”

“Este o crima, o rusine pentru fiecare om sa stie ca exista pe lume doua sute cincizeci de milioane de copii exploatati. Obligati sa munceasca de la cinci-sase ani, in locuri insalubre, sa presteze zile de munca istovitoare pentru cativa banuti cand au noroc, deoarece multi copii lucreaza in stare de sclavie sau semisclavie, fara protectie legala sau medicala. Aceste milioane de copii analfabeti, mai slabi si mai scunzi decat copiii nostri care merg la scoala, sufera de boli infectioase, rani, amputari si umilinte de toate felurile. Ii intalnim atat in marile orase ale lumii, cat si in tarile cele mai sarace. In America Latina exista cincisprezece milioane de copii exploatati.”

“De la o vreme, Ivan Ilici isi petrecea mai tot timpul incercand sa retraiasca clipele de odinioara, cand vechile sentimente il tinusera departe de ideea mortii. Bunaoara isi spunea: "Am sa ma ocup de slujba, doar in ea mi-am gasit rostul vietii." Si se ducea la Curte, indepartand de el toate indoielile; intra in vorba cu colegii, se aseza cum ii era altadata obiceiul, imbratisand ganditor publicul cu o privire distrata, si se rezema cu amandoua mainile slabite de bratele fotoliului de stejar, se apleca, cum facea si inainte spre colegul sau, isi lua dosarul mai aproape, schimba cateva cuvinte in soapta si-apoi deodata, ridicand ochii si indreptandu-se in jilt, rostea formula de rigoare si incepea procesul. Dar brusc, in toiul sedintei, fara a se sinchisi de desfasurarea procesului, durerea dintr-o parte isi incepea actiunea distrugatoare. Ivan Ilici isi pleca mai intai urechile la ea , apoi isi alunga gandul de la ea , dar ea isi continua actiunea si ii aparea in fata ochilor, se uita la el, iar el sta impietrit, cu ochii stinsi si se intreba: "Oare numai ea sa fie realitatea ?”

“Când a izbucnit războiul și a fost mobilizat, tata a fost chemat să fie directorul cimentăriei lui Valentin Bibescu de la Comarnic, fiindcă cimentăria fusese transformată, de pe o zi pe alta, în uzină de armament. Așa că el (...) s-a stabilit împreună cu mama și fratele meu, Răzvan, la Comarnic. Așadar, eu am fost zămislit pe când părinții mei erau la Comarnic.”

“Oricat de minutios si de infocat ai rescrie trecutul, prezentul va ramane, in linii mari, acelasi. Timpul are forta necesara de a anula una dupa alta orice schimbare artificiala. Indiferent de cate corecturi si revizii i-ai face, se intoarce negresit la curgerea lui initiala.”