“Inima îşi are propriile raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte|”

“„Dați-mi un punct de sprijin pe care să nu-l fi atins cu inima îngîndurată nimeni pînă la credința mea” (fulcrum)”

“Nu puţine întâmplări te întorc pe dos, te obligă să te învârţi în jurul tău. Alergi încercând să prinzi ceva, o bucăţică de certitudine; mai există zile în care vezi lumea până-n adâncurile ei, şi tocmai asta te derutează, te lasă descoperit, nu poţi, orice ai face, să dai de un capăt, să ai ceva sigur. Atunci te revolţi pe propriile-ţi simţuri, te doare că eşti o fiinţă măruntă, neputincioasă, îţi doreşti să fii copac, piatră, apă, nisip, orice, dacă forţa nu-ţi este dată, iar raţiunea şi inteligenţa nu folosesc cine ştie cât sau nu le pot adapta... Până la urmă îţi cauţi un mijloc pentru a uita, a amâna!”

“Nu-i acoperiţi pieptul – Aş vrea să văd dacă inima lui mai bateAcest trup trecătorPăstrează în el sănătateaNemuritoare a unui întreg indestructibilCe cântă şi mergePe o melodie imposibilă.Încă mai ascult cântecele sale Pe care nicio armă nu le poate străpungeŞi nici focul nu le poate arde.Îl voi vedea încă o datăDincolo de marea de lacrimi.”

“Important nu este să te vindeci, ci să trăieşti cu bolile pe care le ai.”

“Desigur, trebuie să ai o anumită experienţă a vieţii pentru a înţelege că nu poţi nădăjdui să obţii lucrurile pe care le doreşti decît riscîndu-le pe cele la care ţii mai mult.”