“Tristetea, ca si suferinta, ne revela existenta, deoarece în ele avem în constiinta separatia noastra de lumea obiectiva si nelinistea care da un caracter tragic vietuirii în existenta.Daca ar exista un zeu al tristetii, lui nu i-ar putea creste decât aripi negre si grele, pentru a zbura nu înspre ceruri, ci în infern.”

“În tristete, totul are doua fete. Nu poti fi nici în iad si nici în rai, nici în viata si nici în moarte, nici fericit si nici nefericit.Un plîns fara lacrimi, un echivoc fara sfîrsit. Caci nu te izgoneste ea în aceeasi masura din aceasta lume, ca si din cealalta?Esti trist de totdeauna, nu de acum. Si acest totdeauna e toata lumea înainte de nasterea ta. Nu-i tristetea amintirea vremii în care n-am fost?”

“Învesmântate în acest sentiment al extazului, arzând de o adânca semnificatie divina si filozofica, viziunile lui Hildegard au contribuit la îndrumarea ei catre o viata închinata sfinteniei si misticismului. Sunt un exemplu unic pentru felul în care un eveniment fiziologic, banal, neplacut sau lipsit de sens pentru majoritatea oamenilor, poate deveni, Într-o constiinta privilegiata, substratul unei supreme inspiratii extatice. Pentru a gasi o paralela potrivita, trebuie sa ne întoarcem la Dostoievski, care traia uneori aure epileptice extatice carora le acorda o semnificatie importanta: Exista momente, care nu dureaza decât cinci sau sase secunde, când simti prezenta armoniei vesnice [...] un lucru formidabil e limpezimea teribila cu care se manifesta si încântarea de care te umplu. Daca aceasta stare ar tine mai mult de cinci secunde, sufletul n-ar putea-o îndura si ar trebui sa dispara. În decursul acestor cinci secunde traiesc o întreaga existenta omeneasca, iar pentru asta mi-as da viata fara sa-mi treaca prin minte ca platesc prea scump ...”

“S-ar zice ca dintr-un popor vegetal, ne-am transformat într-un popor de plastilina. Si, asa cum metafizicianul antic stia ca nu te poti îmbaia de doua ori în acelasi rîu, noi, stim, în România de azi, ca rareori poti da mîna de doua ori cu acelasi om. N-ai nici o garantie ca interlocutorul de ieri va spune si azi acelasi lucru, ca nu si-a schimbat convingerile, aliantele strategiile.”

“Însa în cazul în care universul l-ar strivi, omul ar fi înca mai nobil decât ceea ce-l ucide; pentru ca el stie ca moare; iar avantajul pe care universul îl are asupra lui, acest univers nu-l cunoaste.”

“Crestinii au standarde pentru bine si rau deoarece accepta ca exista un Creator si ca in calitate de Creator are drept de proprietate asupra creatiei Lui ... Dumnezeu ne-a dat setul lui de instructiuni nu din dusmanie sau din dorinta de a ne rapi bucuria, ci deoarece ne iubeste si stie ce e cel mai bine pentru noi.”