“Să fii curajos înseamnă să ştii că eşti pierdut înainte de a întreprinde ceva.”

“Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.”

“ - Ştiu. Da, aşa este. Ea este lumina. Înainte, poţi să umbli prin întuneric sau să te descurci în lumina slabă. Nici măcar nu ştii că-i slabă, pentru că aşa a fost mereu. Dar apoi, ea e lumina. Totul se schimbă. - Dacă lumina se stinge sau, mai rău, dacă eşti destul de prost încât să o stingi singur, este cu mult mai întuneric decât era înainte.”

“Deştept poţi să pari fără să fii, dar dacă nu eşti un prost autentic, te dai de gol.”

“Să zgîlţîi oamenii, să-i trezeşti din somn, deşi ştii că prin asta săvîrşeşti o crimă şi că ar fi de o mie de ori mai bine să-i laşi să-şi vadă de treaba lor, pentru că, de altfel, cînd se trezesc, n-ai nimic să le propui...”

“Uno es valiente cuando, sabiendo que ha perdido ya antes de empezar, empieza a pesar de todo y sigue hasta el final, pase lo que pase.”

“Bah, no es así. La gente saca niños el uno de otro. Pero hay ese hombre, además... ese hombre que tiene una infinidad de niños esperando que les despierten; él les da vida con un soplo...Dill estaba disparado otra vez. Por su cabeza soñadora flotaban cosas hermosas. Podía leer dos libros mientras yo leía uno, pero prefería la magia de sus propias invenciones. Sabía sumar y restar más de prisa que el rayo, pero prefería su mundo entre dos luces, un mundo en el que los niños dormían, esperando que fueran a buscarlos como lirios matutinos. Hablando, hablando se dormía a sí mismo, y me arrastraba a mí con él, pero en la quietud de su isla de niebla se levantó la imagen confusa de una casa gris con unas puertas pardas, tristes.”