“...la Câmpina, acolo unde bătrânul general Grădișteanu cumpărase prin 1880 o foarte frumoasă casă boierească. Țin minte acea casă în paragină care avea totuși șase hectare de grădină, până în Prahova. (...) această grădină care mergea până în Prahova a fost raiul meu, copil fiind. Ne petreceam vacanțele la casa de la Câmpina care avea mult farmec bătrânesc — era o verandă lungă, erau niște geamuri mari...”

“ Flori, lumânări, lungi plimbări sub clar de lună printr-o grădină tainică...Ofta numai gândindu-se la toate acestea. Să danseze în lumina lunii, într-o grădină retrasă, acesta era idealul ei când venea vorba despre romantism. Îşi putea imagina totul - mirosul trandafirilor de vară, muzica răzbătând prin geamurile deschise ale unei săli de bal, felul în care lumina arunca reflexii argintii peste peisajul din jur, ca în filme. Îşi dorea să danseze în lumina lunii, într-o grădină tainică.”

“În opinia lui Emmaline, dragostea făcea din ea o femeie specială. Dragostea făcea orice femeie să fie frumoasă şi transforma bărbatul într-un prinţ. O femeie care avea parte de dragoste în viaţă era la fel de bogată ca o regină, pentru că inima ei era preţuită.”

“(...) a trebuit să ne mutăm (...) într-o casă aparținând faimoasei Mița Biciclista. (...) Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar ‒ o curvă de mare lux. Lucru rar la vremea aceea, ‒ în anii '20 ‒ făcea ciclism prin București ca să-și mențină silueta. Așa fusese poreclită Mița Biciclista. Făcuse avere și una dintre casele ei era cea în care am locuit noi.”

“E un om pe care îl poți primi în casă oricând, fiind sigur că nu vei primi de la el un cuțit în spate... Niciodată. Astfel de oameni, îți bagă cuțitul direct în burtă, ba chiar se uită la tine în ochi și te roagă să nu te agiți prea tare, că murdărești covorul de sânge...”

“Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă încredere ai avea în ea, oricare ar fi siguranța în viitor pe care ți-o dă trecutul ei, ești întotdeauna mai mult sau mai puțin gelos. Dacă ai fost îndrăgostit, cu adevărat îndrăgostit, desigur ai resimțit această nevoie de a izola de restul lumii ființa în a cărei inimă ai vrea să fii numai tu. Mi se pare că oricât ar fi de indiferentă la ceea ce o înconjoară, femeia iubită își pierde din parfumul și din armonia ei în contact cu oamenii și cu lucrurile.”