“-Au fost două persoane excepţionale. -Şi tu eşti la fel. Nu îmi pierd timpul cu prieteni care nu sunt excepţionali, spuse Parker.”
“Se răsuci şi se aflau acum faţă în faţă.- Poate, pânâ la sfârşit, o să-mi dau seama de ce am în faţa ochilor.Ea se dădu înapoi.- Nu e chiar atât de complicat.- Nu tu eşti cea care priveşte. Eşti gata?”
“ - Parcă mai ieri alergai pe gazon cu prietenii tăi, încercând din greu să câştigi premii la aruncarea inelelor sau să spargi pinata. La fel ca mama ta, aduceai culoare şi viaţă. - Papa! - Cel care va primi acea culoare şi viaţă va fi un om norocos, spuse Philip, privindu-l în ochi pe Jack. Iar cel care le va aprecia va fi un înţelept. - Papa, repetă ea, pe un ton de avertisment. - Un om nu are parte de prea multe comori, spuse el bătând-o cu degetul pe nas.”
“- Spune-mi ce-ţi doreşti. El o prinse de încheieturi, apoi îşi trecu degetele printre ale ei.- Vreau o viaţă alături de tine, şi-o să împrumut cuvintele lui Jack şi Del acum - într-un fel. Vreau să încep acea viaţă, fiindcă tu eşti Parker. Tu eşti acea viaţă, eşti totul. Vreau ca povestea noastră să devină adevărată. Vreau - şi de data asta cuvintele îmi aparţin în întregime -, vreau să-ţi fac promisiuni şi vreau să le indeplinesc. Te iubesc şi vreau să-ţi promit că o să te iubesc tot restul vieţii mele.”
“- Când găseşti o femeie pe care o iubeşti cu tot sufletul şi te iubeşte şi ea - chiar şi cu slăbiciunile şi defectele tale, totul începe să se potrivească. Şi dacă poţi să vorbeşti cu ea, iar ea te ascultă, dacă te face să râzi şi te face să te gândeşti, te face să vrei, te face să veyi cine eşti cu adevărat, iar acel cineva e un om mai bun, pur şi simplu mai bun alături de ea, atunci ai fi un nebun să nu-ţi doreşti să-ţi petreci restul vieţii cu ea.”
“-Ăsta e numărul meu privat, nu cel de serviciu. Îmi dai un telefon? -Sigur. Probabil că peste o oră ar fi prea curând,nu? Ea râse şi îi puse carneţelul şi stiloul în mână.”
“ - Ştiu. Da, aşa este. Ea este lumina. Înainte, poţi să umbli prin întuneric sau să te descurci în lumina slabă. Nici măcar nu ştii că-i slabă, pentru că aşa a fost mereu. Dar apoi, ea e lumina. Totul se schimbă. - Dacă lumina se stinge sau, mai rău, dacă eşti destul de prost încât să o stingi singur, este cu mult mai întuneric decât era înainte.”