“- De ce ne batem atâta capul? întrebă Parker. Bărbaţii oricum nu observă.- Fiindcă ceea ce purtăm afectează felul în care ne simţim, cum ne comportăm, cum ne mişcăm. Iar astea sunt lucruri pe care le observă. În special mişcarea. Îmbracă-te, machiază-ţi ochii. Vei şti că arăţi bine, aşa că te vei simţi bine. Ai să te distrez mai tare.”

“Cred că dragostea ne ridică în proprii noştri ochi. Şi cât de mult ai vrea să fii aşa cum te vede celălalt! Ai dori, şi chiar încerci, să micşorezi distanţa dintre ceea ce ştii că eşti în realitate şi ceea ce intuieşti că vede în tine cel pe care-l iubeşti.”

“Dragostea te poate da peste cap, înainte să-ţi dai seama cum să trăieşti cu ea. Şi odată ce ai făcut-o? Te întrebi cum naiba ai putut trăi fără.”

“- Şi-mi pare rău pentru faza aceea. De fapt nu chiar, pentru că a căzut din senin. Bine, nu în întregime, din moment ce am simţit ceva pentru el când mă aflam sub capotă.- Capotă? Poftim...Aaa, maşina. Doamne numai cineva care te cunoaşte de-o viaţă ar putea înţelege jumătate din ceea ce spui.”

“- Când găseşti o femeie pe care o iubeşti cu tot sufletul şi te iubeşte şi ea - chiar şi cu slăbiciunile şi defectele tale, totul începe să se potrivească. Şi dacă poţi să vorbeşti cu ea, iar ea te ascultă, dacă te face să râzi şi te face să te gândeşti, te face să vrei, te face să veyi cine eşti cu adevărat, iar acel cineva e un om mai bun, pur şi simplu mai bun alături de ea, atunci ai fi un nebun să nu-ţi doreşti să-ţi petreci restul vieţii cu ea.”

“- Spune-mi ce-ţi doreşti. El o prinse de încheieturi, apoi îşi trecu degetele printre ale ei.- Vreau o viaţă alături de tine, şi-o să împrumut cuvintele lui Jack şi Del acum - într-un fel. Vreau să încep acea viaţă, fiindcă tu eşti Parker. Tu eşti acea viaţă, eşti totul. Vreau ca povestea noastră să devină adevărată. Vreau - şi de data asta cuvintele îmi aparţin în întregime -, vreau să-ţi fac promisiuni şi vreau să le indeplinesc. Te iubesc şi vreau să-ţi promit că o să te iubesc tot restul vieţii mele.”

“Nimeni nu te va vătăma aici; e un Cimitir de Vise, atâta. Du-te, plimbă-te acolo, caută-ți visele, dar ele nu vor fi musai plăcute și liniștitoare, depinde ce ai în tine…Și ai trecut prin destule ca să nu fi murit încă, fără să visezi de aproape un an. Era să pieri, acum întoarce-te la viață. Vei fi luat de aici și te vei trezi în coliba ta, și îți vei duce pătimirile mai departe, după cum ți-e scris!”