“Sunt o persoană importantă. Dacă ajungi să mă cunoști, vei vedea ce persoană importantă sunt. Uită-te în ochii mei! Sărută-mă și vei vedea ce persoană importantă sunt!”

“- De ce ne batem atâta capul? întrebă Parker. Bărbaţii oricum nu observă.- Fiindcă ceea ce purtăm afectează felul în care ne simţim, cum ne comportăm, cum ne mişcăm. Iar astea sunt lucruri pe care le observă. În special mişcarea. Îmbracă-te, machiază-ţi ochii. Vei şti că arăţi bine, aşa că te vei simţi bine. Ai să te distrez mai tare.”

“Acuşi o să izbucnească în hohote de plâns, o să mă sărute pe frunte şi o să-mi mângâie părul: „Iartă-mă, te rog, n-am ştiut. Dar în viaţa asta nu sunt numai dureri!”

“Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit.”

“Nu eram apt să trăiesc în comun cu o femeie pe care n-o iubeam. Preferam să fiu singur ca un lup care se ţine departe de haită. Mă simţeam mai bine aşa. Nu mă întreba nimeni nimic, nu trebuia să ţin seama decât de mine însumi, ceea ce şi vroiam, de fapt, eu fiind singura persoană care mă interesa.”

“Sunt orb. N-o ştiu întotdeauna, doar uneori. Apoi însă mă întreb din nou dacă poveştile pe care mi le pot imagina nu sunt totuşi viaţa mea. Deşi nu cred. Nu pot să cred că ceea ce eu văd este chiar mersul lumii.”